Imbatranesc

ma indepartez de fiinta mea abstracta ,
ma apropi cu pasi goi
de infinitul ce nu lam cuprins nicodata,
picioarele mi-au obosit de la atata alergare zadarnica,
din ura bataturilor mele
mintea mea nascoceste aripi
care ma poarta,
in gandire,
spre alte orizonturi

Inima mea nu apartine acestei creatii,
limitelor orizontului acestei lumi,
vreau sa cred ca aripile nu vor obosi
purtand povara de pe umerii mei
si ca voi putea imbatranii in zbor


Vreau sa simt blestemul timpului
sa ma scufund in disperare
sa simt durerile vietii
sa pot oferii gandurile mele
oameniilor ...
fiintelor cu sentimnte moarte

vreau sa incaruntesc
sa simt transpiratia puritatii
sa fiu ceea ce nu pot fii
vreau sa fiu mostenit unei generatii moarte

vreau sa dovedesc ca pot fi diferit
dar zac in abstinenta mea
pacatele oamenilor ma acopera
ma indeasa intro lume fara suflare







vreau sa spun minciuni adevarate
dar numai pot nici macar vorbii
buzele imi sunt sarate de vant
iar limba arsa de arsita timpului